- eleváţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. eleváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. eleváţiei; pl. eleváţii, art. eleváţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
eleváţie
Look at other dictionaries:
elevaţie — ELEVÁŢIE, elevaţii, s.f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a feţelor exterioare ale unei construcţii, maşini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. fig. Însuşirea de a fi elevat. – Din … Dicționar Român
altitudine — ALTITÚDINE, altitudini, s.f. Înălţime a unui punct de pe suprafaţa pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau faţă de alt punct de pe suprafaţa terestră. – Din lat. altitudo, inis, fr. altitude. Trimis de ana zecheru, 08.01.2003.… … Dicționar Român
anagogie — ANAGOGÍE s.f. Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic. – Din fr. anagogie. Trimis de ana zecheru, 05.02.2004. Sursa: DEX 98 anagogíe s. f., art. anagogía, g. d. art. anagogíei; pl. anagogíi Trimis de … Dicționar Român
elevare — eleváre s. f., pl. elevări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ELEVÁRE s.f. (Rar) Elevaţie. [< eleva]. Trimis de LauraGellner, 14.08.2008. Sursa: DN … Dicționar Român
elevaţiune — ELEVAŢIÚNE s.f. v. elevaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
sublim — SUBLÍM, Ă, sublimi, e, adj., s.n. 1. adj. Care se ridică sau se află la o mare înălţime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârşire, de frumuseţe; măreţ, superb, înălţător, minunat. Sublima Poartă … Dicționar Român
